Uniți pe vecie

Autor: Taylor Jenkins Reid

Viața nu ne oferă nici măcar o garanție, cu excepția faptului că există un sfârșit. Uităm deseori că ținem în mână doar ziua de azi, nimic mai mult; ar trebui să profităm cât mai mult de momentul prezent, să îl respectăm și să alegem ceea ce ne face fericiți, să dăm frâu liber sentimentelor și să trăim cât mai frumos alături de oamenii dragi. Avem doar clipa.

Elsie are doar douăzeci și ceva de ani când rămâne văduvă, la doar nouă zile de la căsătorie. Alături de Ben a avut o iubire profundă timp de șase luni. Tot ce s-a întâmplat între ei a fost magic, dar asemenea unei supernove, a durat mult prea puțin, iar Ben a murit într-un accident.

„Ne cunoșteam reciproc dorințele. Ne cunoșteam reciproc nevoile. Știam când puteam împărți ceva și când era momentul să facem compromisuri. Nu ne străduiserăm din răsputeri să facem ca relația noastră să funcționeze. Nu așteptaserăm să vedem dacă totul mergea bine între noi. Ne aruncaserăm cu capul înainte și acum, iată-ne, un cuplu dintr-acelea în care niciunul dintre parteneri nu se resemnează să înghită prostiile celuilalt.”

Poate cineva să calculeze cantitatea iubirii? Îi poate spune cineva lui Elsie că nu are dreptul să sufere atât de mult pentru că nu a petrecut suficient timp cu cel iubit? Clar nu, iubirea nu poate fi măsurată și de aceea cred că este atât de minunată.

„Asta înseamnă dragostea adevărată. Dragostea adevărată înseamnă să îi spui persoanei iubite “uită de noi, pentru că nouă ne va fi bine”, chiar dacă nu e adevărat și ultimul lucru pe care ți-l dorești este să fii uitat.”

Rămasă singură, Elsie parcurge un drum anevoios pentru a putea concepe viața fără Ben, și fiecare întâmplare o face mai puternică. Mi-a plăcut mult cartea, deși este atât de tristă, am simțit o lecție de viață printre rânduri. Nu știm niciodată ce este după colț, de aceea ar trebui să prețuim fiecare clipă trăită.