Down to the Woods

Autor: M. J. Arlidge

O noapte liniștită, petrecută alături de persoana iubită, lângă foc, în mijlocul naturii se tranformă în maratonul groazei pentru Tom. În loc să se trezească în cort alături de Melanie, acesta se trezește în mijlocul pădurii întunecate, și până să înțeleagă ce se întâmplă, o figură malefică îi spune doar “fugi”, lăsându-i doar un sâmbure de speranță că va scăpa cu viață. Tom aleargă în neștire până îl lasă toate puterile, dar până la urmă cade în mâinile criminalului și are parte de o moarte crudă, simțind cum sângele îi părăsește trupul.

“There is something about the stillness of death that renders them a serenity, a sense of peace, which was probably lacking in their actual lives.”

Se va mulțumi criminalul doar cu o singură crimă? Nici gând! Și-a plănuit de prea multă vreme momentul de glorie, îl simte aproape, îl respiră și este totul pentru el.

“Terror gripped her. What was this thing? Some evil spirit? A shade raised from hell to torment her? Convinced now that she was stuck in a living nightmare, she scrambled on, desperate to put some distance between herself and her pursuer. But despair was robbing her of hope, fear conquering her will to survive. She was being hunted by something monstrous, something unreal.”

Mi-a plăcut mult ideea, dar este a doua carte consecutivă din serie care m-a dezamăgit foarte mult. Se repetă aceleași probleme în cadrul secției de poliție, Grace este martirizată – am simțit cum îi pare rău autorului că a pus-o să treacă prin atâtea nenorociri și cum încearcă să se scuze aducându-i laude și să repete la nesfârșit cât de singură este aceasta. Nu îmi vine să cred ce contrast este între primele volume din serie și ultimele două, în care am simțit că am asistat pur și simplu la o telenovelă despre dramele din secția de poliție și nu am văzut mai deloc ce se petrece în mintea criminalului cum mă obișnuisem.