Autor: Ruby Wax
Listele interminabile, autocritica, multitudinea
de informații din toate părțile, multi-tasking-ul încarcă mintea până la refuz.
Suntem oare dotați pentru viteza aceasta? Autoarea, a studiat neuroștiința și explică
cu umor cât de extraordinar este creierul, substanțele care ne fac pe noi noi
și cum depresia poate fi calmată, dacă nu învinsă, prin trăirea în momentul
prezent.
În încercarea de a evita ce este de fapt în
interior și de a realiza dacă este sau nu un scop pentru noi, devenim din ce în
ce mai ocupați, cumpărăm tot mai mult, ne extenuăm fără motiv. Cu cât suntem
mai ocupați, cu atât simțim că suntem mai utili și mai superiori.
“I am run off my feet.
(Let’s picture it, someone somewhere was dashing at such a rate he/she
literally cracked at the ankle and just kept going)”
“I don’t know if I’m
coming or going. (Someone once opened a door and just stayed there for the next
five years trying to figure, ‘in or out?’)”
“P.S. Proof of our
insanity is that we actually buy Ugg boots. Where in the brain do we feel a
need to look like an Eskimo, as if they ever had any fashion sense?”
Afirmația “toți oamenii sunt egali” a
lui Thomas Jefferson a adus în pragul depresiei
o grămadă de persoane; nu suntem egali, nu toți putem să fim conducători, nu
toți primim aceeași educație, nu toți primim aceeași iubire. Dar, cu toate
astea, intrăm într-o competiție, ca deh…nu avem nicio scuză din moment ce
suntem egali, care ne extenuează și nu se potrivește cu ceea ce ne dorim cu
adevărat. Continuăm să trecem prin situații asemănătoare care ne-au făcut să
suferim, doar pentru că ne sunt atât de familiare.
“Learning to read
faces should be compulsory in schools so you can decipher what people are
really thinking. Imagine if we could spot politicians right off the bat when
they’re lying, they’d all be out of work in a week.”
“My suspicion is that
we’re all wondering what ‘normal’ feels like; all believing the next guy knows
but not us.”
Studiile privind funcționarea creierului, dovedesc încă o dată că nu
suntem egali – dacă atingi o anumită zonă a creierului unui om și
un deget i s-a mișcat, aceeași zonă atinsă poate însemna cu totul altceva
pentru un alt om. Totul diferă în funcție de părțile corpului folosite cel mai
mult – cele mai utilizate părți au regiuni corespondente mai mari ale
creierului.
Emisfera
dreaptă a creierului este responsabilă de creativitate, intuiție, intonație,
accent, în timp ce emisfera stângă este responsabilă de logică, planificare,
vocabular, de făcut liste. Acestea ar fi ideal să formeze un cuplu perfect,
deoarece o activitate mai mare în partea stângă crează un om extraordinar, dar foarte plictisitor, iar o activitate masivă în partea dreapta poate forma un vorbitor
cu îngerii care nu poate întelege deloc matematica.
Câteva substanțe care ne fac cine suntem:
- Serotonina
– face ca viața să merite trăită și poate transforma anxietatea în
serenitate, dar de asemenea poate afecta apetitul, tensiunea arterială și
nivelurile de durere;
- Dopamina
– motivează căutarea de recompense, simțind vânătoarea mai reconfortantă
decât obținerea recompensei (cocaina funționează în mod asemănător, dar
este mai scumpă);
- Noradrenalina
– influențează somnul și atenția, dar într-o cantitate prea mare te ține
super alertat și gata de luptă;
- Acetilocolină
– este responsabilă de atenție, învățare, memorie, dar este și estențială
pentru mușchiul cardiac;
- Endorfină
– reduce durerea și stresul și dă la nivel mic autocritica și rușinea;
- Glutamatul – CEO-ul creierului, este
esențial pentru memorie și învățare. Dacă acesta lipsește, memorarea nu
are loc;
- Vasopresină
– favorizează relațiile, atașamentul și monogamia;
- Cortizol
– este atât prieten cât și dușman, te poate ține pe linia de plutire, dar
te poate și destabiliza.
“The whole brain works
as a unit to keep you alive. Isn’t that heartwarming? Someone cares. You.”
Din păcate aceste substanțe nu au o rețetă
general valabilă în cazul oricărui individ, de aceea tratamentele pentru bolile
psihice nu sunt exacte, ceea ce face lupta cu ele mult mai aprigă. Din păcate
negarea și ignorarea nu au un efect benefic – nu trec precum o rană
superficială. Pe de altă parte, dacă le privești direct în ochi și înveți să trăiești cu ele, acestea își pierd
puțin din intensitate și pot fi îmblânzite.
No comments:
Post a Comment