Întreab-o pe Alice

Titlu original: Go Ask Alice

Autor: Anonim

Subiectul acestei cărți este reprezentat de o adolescentă de 15 ani, faptul că nu i s-a spus numele nu m-a făcut să o îndrăgesc mai puțin.

“De fapt, înțeleg atât de puține lucruri, că nici măcar nu știu cum de pot să exist.”

Aceasta notează în jurnalul ei toate problemele și temerile ei. Fiind introvertită, nu reușește să se adapteze foarte ușor, așa că este foarte entuziasmată când este invitată la o petrecere de către Jill. Din păcate, persoanele din jurul ei nu reprezintă cele mai bune exemple și o introduc în lumea drogurilor.

“Uneori cred că încercăm cu toții să fim umbre ale noastre, cumpărăm aceleași discuri și alte chestii, chiar dacă nu ne plac. Copiii sunt ca niște roboți de pe o linie de asamblare, iar eu nu vreau să fiu un robot!”

Ea realizează că nu este pe drumul cel bun și ar vrea să se oprească, dar totodată simte ca nu este înțeleasă de familia ei. Se luptă cu schimbări de atitudine, specifice oricum vârstei, cu sau fără droguri – dansează debordând de entuziasm, își iubește familia și îi este profund recunoscătoare ca mai apoi să cadă în extrema cealaltă în care se simte singură, neînțeleasă și deprimată.

“Mintea mea gonea cu o mie de kilometri pe minut și n-ajungea nicăieri.”

Calea ei nu este ușoară, deși încearcă uneori din răsputeri să iasă din ghearele drogurilor, alunecă iar si iar, de fiecare dată mai rău. M-a întristat foarte mult când accentua că nu poate discuta cu nimeni despre temerile ei și alegea să sufere singură.

“Dar nu ascultă! Pus și simplu nu pot sau nu vor să ne asculte, iar noi, copiii, ajungem în același colț frustrant, pustiu, singuratic, și n-avem pe nimeni cu care să comunicăm verbal sau fizic”

După părerea mea cartea ar trebui citită atât de părinți, cât și de adolecenți și nu numai, pentru a înțelege cât de neputincios te simți ca adolescent. Comunicarea și încrederea nu ar trebui să lipsească din această perioadă delicată.

“Înainte credeam că sunt singura care simte lucruri, dar în realitate sunt doar o părticică infimă dintr-o omenire plină de durere. E mai bine că majoritatea oamenilor sângerează pe dinăuntru, altfel lumea asta ar fi un pământ crud și mânjit cu sânge.”