Marile minciuni nevinovate

Autor: Liane Moriarty

Titlu original: Big little lies

Jane, se hotărăște să se mute, împreună cu băiețelul ei Ziggy, în orășelul Pirriwee. Pe drumul spre orientarea școlară, aceasta o întâlnește pe Madeline cu o gleznă scrântită – în mijlocul lucrurilor cum îi este specific.

“Madeline se hrănea cu conflictele și nu era niciodată mai fericită decât atunci când era revoltată.”

Madeline o consideră pe Jane o mamă prea tânără pentru a fi singură, așa că o ia sub aripa ei, dorință care vine și din faptul că a fost și ea o mămică singură, cu prima ei fiică Abigail.

Acestea două, împreună cu Celeste reprezintă personajele principale, personaje care mie mi-au plăcut foarte mult:

Jane – persoană timidă, la locul ei, anxioasă, nu îi place să iasă din tipar cu nimic, dar care are un secret care va marca sfârșitul cărții.

“Fiindcă trăim într-o societate obsedată de frumusețe, în care lucrul cel mai important pe care îl poate face o femeie e să devină atrăgătoare pentru bărbați.”

Madeline – femeia impulsivă, gata de atac, are doi copii cu Ed (Chloe și Fred) și pe Abigail din prima căsătorie cu Nathan. Ea nu îl va putea ierta pe Nathan ca le-a părăsit și mai mult de atât nu poate suporta că acesta și-a refăcut viața cu Bonnie și a ales să locuiască tot în Pirriwee.

“Nu e niciodată o greșeală să bei șampanie. Aceasta fusese întotdeauna deviza lui Madeline.”

Celeste este femeia frumoasă, bogată, cu o căsnicie perfectă, invidiată de toți, dar nimeni nu știe că de fapt este victimă a violenței domestice și pune în balanță în mod constant dacă să își părăsească soțul. Aceasta are doi copii gemeni: Josh și Max.

“Dintr-un motiv necunoscut, când era doar ea cu Madeline, era totul în regulă. Personalitatea ei părea intactă când erau doar ele două.”

 “Încerc să-l îmbunez. Încep să merg în vârful picioarelor, dar în același timp mă evervez că trebuie să merg în vârful picioarelor, așa că uneori încetez să o mai fac, și calc apăsat. Îl irit dinadins, fiindcă sunt supărată pe el și pe mine însămi, pentru că trebuie să am grijă. Și atunci se întâmplă iar.”

 “Nu spusese nimănui. O ținuse pentru sine și se prefăcuse că nu însemna nimic și de aceea ajunsese să însemne totul.”

Acțiunea se învârte în mare parte în jurul școlii și al barului lui Tom, Blue Blues. Momentul care practic declanșează acțiunea romanului este reprezentat de Amabella care îl acuză pe Ziggy că a strans-o de gât. Renata, mama acesteia, nu va sta cu mâinile în sân și pe parcursul cărții va încerca să obțină exmatricularea lui Ziggy.

“Își cunoștea cineva cu adevărat copilul? Copilul tău era un mic necunoscut, veșnic în schimbare, dispărând și prezentându-se din nou în fața ta. Noi trăsături puteau să apară peste noapte.”

Desfășurarea acțiunii este una încâlcită, plină de situații neprevăzute ce vor duce la o crimă, iar declarațiile personajelor mi s-au părut cireașa de pe tort.

Cartea îmbină mai multe teme printre care: violența domestică, problemele unui părinte singur, adulterul, depășirea unei căsnicii eșuate, echilibrul dintre carieră și postura de parinte, dar cea mai importantă este cea a prieteniei.

“Geoff i-a spus lui Abdrew Faraday la o partidă de squash, iar Andrew i-a spus lui Shane, care i-a spus lui Alex. Bărbații sunt niște mincinoși incredibili.”

Mi-a plăcut mult cartea și m-a dus cu gândul la serialul Neveste Disperate pe care l-am îndrăgit.