Titlu original: Oscar and the Lady in Pink
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Oscar, “omulețul” care trăiește 110 ani în 11 zile nu are cum să nu te facă să nu îți analizezi viața și chiar pe tine însuți.
În urma poveștii acestuia, realizezi că de cele mai multe ori ești atât de egoist încât tinzi zi de zi să iei totul de-a gata și să nu mai apreciezi darul vieții deloc.
„Se face aceeaşi greşeală şi în ceea ce priveşte viaţa. Uităm că este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori.”
La cei 10 ani ai lui, Oscar dă dovadă de o înțelepciune ieșită din comun și cu ajutorul prietenei sale Tanzi Roz devine un tânăr responsabil, un adult atent, un bătrânel înțelept, dar cel mai important – un om care dăruiește, care se dăruiește pe sine, învățându-i pe ceilalți să aprecieze viața.
„(…) privește lumea în fiecare zi ca și cum ai vedea-o pentru întâia oara.”
La sfatul lui Tanti Roz, Oscar îi scrie în fiecare zi Lui Dumnezeu cerându-i anumite lucruri sau mulțumindu-i pentru ziua trăită.
În 11 zile acest omuleț trăiește o viață complexă, cunoscând adolescența, iubirea, responsabilitatea sentimentelor, înțelepciunea bătrâneții; așa încât la cei 110 ani moare lăsând la căpătâiul lui o pancarta pe care scria: “Numai Dumnezeu mă poate trezi”.
„Întrebările cele mai interesante rămân întrebări. Ele întrețin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că”: Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv.”
Am citit această carticică emoționantă pe nerăsuflate trecând prin o grămadă de stări: am râs, am plâns, am iubit viața, am compătimit, iar la finalul acesteia m-am oprit un timp să meditez.
No comments:
Post a Comment