Iubire monstruoasă

Autor: Carol Topolski

Titlu original: Monster Love

Aceasta este cu siguranță cea mai bolnavă carte pe care am citit-o. Brendan și Sherilyn sunt o pereche de îndrăgostiți inseparabili, suflete-pereche. Aceștia simt că iubirea lor începe să se clatine, când în viața lor apare Samantha, fetița lor. Micuța este văzută imediat ca un dușman care încearcă să pătrundă între ei, așa că se simt îndreptățiți să o supună la o mulțime de chinuri, până când o lasă să moară de foame, în cușca în care o țineau.

Cartea este scrisă sub formă de mărturisiri, ale persoanelor cu care au avut contact, dar sunt prezente și mărturisirile lor.

“E ciudat, aștepți toată viața un criminal, și apoi apar doi deodată.”

Mărturisirile persoanelor cu care nu au interacționat foarte mult sunt firești, aceștia fiind îngroziți de ce monstruozitate au putut să facă aceștia. Din categoria acestor persoane fac parte: vecina, asistenta socială, polițiștii care au găsit-o pe Samantha, jurații, colegii de birou.

“Mă gândesc Oare ce simțea? Ce simțea? S-o fi speriat atunci când cei care au întemnițat-o au încetat să apară? O fi țipat fără să o asculte cineva? Sau era deja obișnuită cu această viață plină de suferință, încât a acceptat această ultimă etapă ca fiind o altă etapă a existenței ei….”

Pe de altă parte, cele mai apropiate persoane din copilăria lor, vin cu niște mărturisiri tulburătoare, aproape că unii dintre ei se așteptau la acest lucru. Cu persoane de acestea în jurul lor, aproape că ajungi să îi înțelegi. Aproape...dar totuși NU.

Cireașa de pe tort, este reprezentată de felul detașat în care povestesc cei doi situația. Ei se consideră victime și consideră că au învins când au ucis copilul. Au pasaje pur și simplu tulburătoare, în care își exprimă iubirea pentru Fulg, pisica lor, dar nu și pentru Samantha pe care o numesc pur și simplu „fata”.

“I-am mirosit singularitatea – era singularitatea mea. I-am gustat autosuficiența – autosuficiența mea. Am văzut forma singularității lui. A mea. Pentru prima dată în viață voiam să fiu cu cineva, să-i permit să se apropie destul de mult încât respirația lui să o respire pe a mea.”

“Noi nu aveam nevoie de cuvinte. Cuvintele ar fi interupt ceea ce pe noi ne făcea identici.”

Ambii fac parte din familii destrămate și se întâlnesc ca prin minune: două boabe într-o păstaie.

Mama lui Sherilyn o consideră încă de la naștere un extraterestru și încearcă să se descotorosească de ea, are nenumărate episoade în care ajunge la spitalul de nebuni și îi mor mai mulți copii. Tatăl acesteia, este mereu alături de mama ei, dar situația îl depășește și o ia la vale.

“Puteai să stai o zi întreagă cu ea și seara să nu știi cu nimic mai mult decât știusei dimineața. Te uitai la ea și nu vedeai nimic..”

Tatăl lui Brendan îl vede pe acesta vinovat de moartea mamei lui, Angela. Aceasta moare în urma unei tumori și e singurul personaj care mi-a plăcut.

Nici nu pot să zic că mi-a plăcut aceasta carte...mi s-a părut mai mult o nebunie totală.