Autor: Paula Hawkins
“The things I want to
remember I can’t, and the things I try so hard to forget just keep coming.”
Acțiunea are loc în orășelul Beckford și ale lui
ape tulburi. De secole, apele au ispitit, au obsedat și au tras în adâncuri
trupurile și sufletele femeilor nefericite.
“The places where
hopeless people go to end it all, cathedrals of despair.”
“People turned a blind
eye, though, didn’t they? No one liked to think about the fact that the water
in that river was infected with the blood and bile of persecuted women, unhappy
women; they drank it every day.”
Obsesia lui Nel Abbott cu privire la aceste ape o
poartă în adâncuri, acum ea poate să fie cu ele, cu toate femeile tulburate și
cu toate vrăjitoarele înecate aici, acum poate să danseze cu ele până la
sfârșit. Dar oricât a căutat-o cu lumânarea rămâne totuși o singură întrebare:
a pășit singură spre moarte sau a azvârlit-o cineva?
“But appereances are
deceptive, for this is a deathly place. The water, dark and glassy, hides what
lies beneath: weeds to entangle you, to drag you down, jagged rocks to slice
through flesh. Above looms the grey slate cliff: a dare, a provocation.”
Ancheta scoate la suprafață secrete vechi, idile
interzise, personaje dereglate și monștrii care pozează în părinți.
“Beckford is not a
suicide spot. Beckford is a place to get rid of troublesome women.”
Mi-a plăcut mult ideea, dar multitudinea de
personaje, de secrete, de idile, a făcut lectura obositoare și plictisitoare de
la un punct încolo. Am avut impresia că mi s-a servit o mâncare pregătită cu
toate ingredientele dintr-o bucătarie. Când prea mult este prea mult...
No comments:
Post a Comment