Eleanor & Park

Autor: Rainbow Rowell

Ciudată. Roșcată. Durdulie. Eleanor nu este nici pe departe o fată populară, ba chiar este ținta glumelor din cauza stilului ei ciudat de a se îmbrăca, situației materiale și părului vâlvoi. La 16 ani ea știe deja că viața nu este roz, fiind dată afară de tatăl ei vitreg, aceasta este forțată să trăiască din mila unei familii de străini. Abia după un an, mama ei își amintește că și-a lăsat copilul “pentru câteva zile“ pe undeva. Întoarsă acasă, ea trăiește în condiții grele într-o cămăruță cu încă 4 frățiori, încercând să fie invizibilă pentru tatăl ei vitreg și violent. Cei mici asistă la violență și la certuri în mod constant.

“Eleanor și-a ascuns fața în umărul maică-sii. Nu ca să se apere. Era ca și cum s-ar fi ascuns în spatele primului lucru din cameră pe care el l-ar fi lovit.“

După ce că eram revoltată din cauza mamei iresponsabile și a tatălui vitreg, apare și cireașa de pe tort; tatăl natural trăiește bine mersi în apropiere, cu noua lui familie, dar s-a spălat cumva pe mâini de copilașii lui din familia anterioară. Cum nu merită unii oameni să aibă copii !!

Dar gata, destul cu revolta, până la urmă suntem aici pentru Eleanor ȘI Park. <3

“Eleanor avea dreptate: nu era drăguță. Arăta ca o operă de arta, iar arta nu trebuie să fie drăguță; trebuie să te facă să simți ceva.

Cu Eleanor lângă el, pe canapea, Park se simțea de parcă cineva deschisese o fereastră în mijlocul camerei, de parcă cineva ar fi înlocuit tot aerul din cameră cu unul nou, mai bun (de două ori mai proaspăt, cum se spunea în reclame).

Eleanor îl făcea să simtă că se întâmplă ceva. Chiar și când nu făceau decât să stea pe canapea.“

Park reprezintă aproape opusul a ceea ce este Eleanor - el are o familie unită, o situație materială bună, este printre copiii populari și are niște bunici minunați. Aparent, cei doi nu au nimic în comun, dar fiind zi de zi unul lângă celălalt în autobuz, aceștia descoperă pasiuni comune. Fiecare cuvânt, fiecare privire, fiecare gest îi aduce mai aproape. Mi-a plăcut mult relația stângace care s-a dezvoltat între Eleanor și Park, și sentimentele puternice la care au ajuns pas cu pas.

“Prima dată când se ținuseră de mână s-a simțit atât de bine, încât toate relele pe care le trăise dispăruseră. Senzația de bine era mai puternică decât tot ce o rănise vreodată.“