Câteva motive să iubești viața

Autor: Matt Haig

Sunt îngrijorată în marea majoritate a timpului și cred că dacă ar fi să îmi doresc ceva cel mai mult, mi-aș dori ca aceste îngrijorări să nu mai apară din neant și să fie mai rare. Nu cred că există om care să nu fi simțit pe pielea lui câtuși de puțin câteva simptome ale anxietății.

“Nu ești mai puțin bărbat sau mai puțin femeie sau mai puțin om dacă ai depresie, așa cum nu ai fi nici dacă ai avea cancer sau o boală cardiovasculară sau ai suferi un accident de mașină.”

Anxietatea și depresia te anihilează pur și simplu, fără un motiv clar, cuibărindu-se cât pot ele de bine în interiorul tău.

“Dacă ți-e frică atunci când n-ai niciun motiv să-ți fie frică, în cele din urmă creierul tău începe să-ți ofere lucruri de care să-ți fie frică.”

Din păcate, cu toate că rata sinuciderilor crește masiv, aceste boli sunt privite cu superficialitate, fiind deseori considerate drept mofturi.

“Și din moment ce majoritatea oamenilor care se sinucid sunt depresivi, depresia este una dintre cele mai periculoase boli de pe planetă. Omoară mai mulți oameni decât orice altă formă de violență – războaie, terorism, abuz, atacuri armate -, toate puse laolaltă.”

“Poate tocmai această lipsă a înțelegerii depline e motivul unui stigmat încă existent cu privire la bolile psihice. Acolo unde există mister, există și teamă.”

“În punctul cel mai critic, te trezești dorindu-ți cu disperare orice altă suferință, orice durere fizică, fiindcă mintea e infinită, iar chinurile ei – atunci când au loc – pot fi la fel de infinite.

Poți fi depresiv și fericit, la fel cum poți fi un alcoolic treaz.

Nu are întotdeauna o cauză evidentă.”

Mi-a plăcut în mod deosebit această carte pentru că mi-a dat impresia că port o discuție cu un prieten foarte drag. Atât depresia, cât și anxietatea s-au instalat în viața lui Matt mâncându-l de viu, asemeni unui lup - atunci când se gândea că nu mai are ce să rupă din el, acesta mai găsea ceva.

“Unul dintre simptomele cheie ale depresiei e să nu mai vezi nicio urmă de speranță. Niciun viitor. Nu numai că ești departe de a vedea luminița de la capătul tunelului, însă tunelul însuși pare blocat la ambele capete, iar tu te afli în el.”

“Uneori, doar uneori, cuvintele pot să te elibereze.”

Matt se trezește în ghearele depresiei, în unul din cele mai frumoase locuri de pe pământ, în Ibiza, nu găsește un motiv clar, întrucât are o familie iubitoare, o iubită minunată, iar viața lui este îndestulată. Realizează însă, că nu se mai simțea fericit de ceva vreme, dar încerca să ascundă acest lucru în spatele drogurilor, alcoolului și petrecerilor.

“Matematica alcoolului. Vinul se multiplică prin sine. Cu cât bei mai mult, cu atât vei fi tentat să bei mai mult. Și, dacă e dificil să te oprești la un singur pahar, va fi imposibil să te oprești la trei.”

În cel mai crunt moment, când decide să își ia viața realizează că pe de-o parte și-ar fi dorit ca cei mai importanți oameni din viața lui să nu fi existat, pentru ca așa i-ar fi fost mai ușor să facă acest pas sumbru.

“Aveam o mamă și un tată și o soră și o iubită. Asta însemna că undeva existau patru oameni care mă iubeau. În acel moment, mi-am dorit îngrozitor de tare să nu fi fost niciunul. Nici măcar unul. Iubirea mă înlănțuia aici, în capcană. Iar ei nu știau cum era, cum era mintea mea. Poate că, dacă ar fi stat timp de zece minute în capul meu, ar fi spus ceva de genul: “Oh da, de fapt, e în regulă. Ar trebui să sari. Fugi și sari și încide ochii și fă-o pur și simplu.””

Dar, cu toate că s-a simțit înlănțuit de iubire, tot iubirea l-a salvat și aceasta este deosebit de importantă în viața unui om depresiv. În cazul lui Matt, medicamentația a dat greș, dar a fost ajutat de persoanele din jur, de cărți și de activitatea fizică.

“Poate că iubirea înseamnă, pur și simplu, să găsești acea persoană cu care poți fi tu însuți, oricât de neobișnuit ai fi.”

“Cea mai bună modalitate să învingi un monstru e să găsești unul și mai înspăimântător.”

“Îmi doresc să citesc cărți care mă fac să râd și să plâng și să mă tem și să sper și să trag un pumn în aer, în semn de triumf. Îmi doresc ca o carte să mă îmbrățișeze ori să mă apuce de ceafă ori de gât. Nu m-ar deranja nici măcar dacă mi-ar trage un pumn în stomac. Pentru că ne aflăm aici pentru a simți.

Îmi doresc viața.

Îmi doresc s-o citesc și s-o scriu și s-o simt și s-o trăiesc.

Îmi doresc ca, pentru cât de mult timp e posibil în existența asta care ține cât ai clipi, să simt tot ce poate fi simțit.”