Mințile lui Billy Milligan

Autor: Daniel Keyes

Cartea aceasta reprezintă dovada că viața nu este împărțită doar în alb-negru, bine-rău, corect-greșit, ci are o multitudine de nuanțe, pe care le pierdem din vedere în funcție de sentimentele pe care le avem de la caz la caz.

Billy Milligan este luat din apartamentul lui și acuzat că a violat trei femei. Acesta tremură tot și refuză să creadă că ar fi violat femeile. Billy nu este la prima abatare, fiind în trecut prins pentru jaf și pentru atac armat. Avocații acuzării și poliția consideră că acesta este un caz clar, mai ales că găsesc în locuința lui Billy arme.

Starea de confuzie și schimbările subite de temperament atrag atenția apărării și se solicită un control psihiatric. Mai mulți psihiatrii de succes ajung la aceeași concluzie – Milligan suferă de personalitate multiplă, și pentru prima dată în istorie acesta este declarat nevinovat din cauza acestei bolii.

Lumea se împarte în două tabere – cei care cred în diagnostic și vor să îl ajute să se facă bine și cei care îl consideră doar un violator viclean care vrea să scape de închisoare.

Două întrebări m-au presat pe parcursul lecturii:

1.    Le afectează mai puțin pe femeile violate, faptul ca Billy suferă de personalitate multiplă?
2. Cum poate Billy să răspundă pentru aceste fapte dacă nu își aduce aminte să le fi comis?

Oricum aș răspunde la aceste întrebări, este greșit.

Copilăria lui Billy este un șir de evenimente de coșmar – tatăl biologic se sinucide, incapabil să facă față unei vieți de familie, cade pradă jocurilor de noroc, mama lui arată o neglijență ieșită din comun, iar tatăl lui vitreg este pur și simplu sadic, abuzându-l în repetate rânduri, nu este de mirare că Billy s-a rupt în douăzeci și patru de bucăți.

„În acel moment, mintea lui, sentimentele și sufletul i s-au rupt în douăzeci și patru de bucăți.”

Cartea este de o duritate extremă, unele pasaje sunt pur și simplu rupte dintr-un film de groază: „l-a dus dincolo de lanul de porumb, i-a dat o lopată și l-a pus să sape...[...] L-a agresat sexual pe Billy și l-a amenințat că îl îngroapă de viu dacă îi spune mamei. Chiar l-a îngropat pe copil, lăsându-i doar o țeavă prin care să respire...Înainte să-l dezgroape, a urinat prin acea țeavă pe fața copilului”, pe atunci Billy avea paisprezece ani. De asemenea, întâmplările din închisoare sau în spitalele de boli mintale sunt dureroase, Billy suferind tot felul de abuzuri.

„Știm bine că o lume fără durere este o lume fără simțire...dar o lume fără simțire înseamnă o lume fără durere.”

Personalitățile predominante ale lui Billy acționează de obicei cu cele mai bune intenții, cele care mi-au plăcut cel mai mult sunt:

1. Billy – personalitatea de bază;
2. Ragen – el este protectorul și păstrătorul urii, apare când simte că o altă personalitate este în pericol, vorbește sârbo-croata, are abilitatea de a controla fluxul de adrenalină și este priceput în materie de armament;
3. Arthur – el este englez, lipsit de emoții, studiază cărți de medicină și este personalitatea rațională; împreună cu Ragen încearcă să controleze pe cât posibil ce personalitate “iese la lumină”;
4. Allen este maestrul vorbelor, manipulator, pictează portrete și cântă la tobe;
5. Tommy – vulcanic, priceput la electronică, pictează peisaje și este maestrul evadărilor;
6. și 7. Danny și David sunt personalitățile emotive, responsabile cu trăirea emoțiilor și a durerii;

8. Christene – are doar trei anișori și este copilul care stă la colț;

În afară de personalitățile care “ies la lumină” în mod frecvent, în corpul lui Billy mai sunt și indezirabilii – nume pus de Arthur. Aceștia și-au pierdut dreptul de a mai ieși la suprafață deoarece au avut comportamente necuviincioase – au fost violenți, traficanți de droguri, egocentrici, șarlatani etc.

Concluziile cu care am rămas după ce am finalizat cartea sunt:

·       Înainte să te apuci să judeci, întoarce situația pe toate părțile. Sau și mai bine, pe cât posibil, nu mai judeca;

·       Niciun om nu este în totalitate bun sau rău;

·       Niciun om nu se naște rău;

·       Neglijența creează monștrii;

·       Iubirea, comunicarea, înțelegerea pot topi orice inimă.